Cand linistea se asternea peste mine

Exact cand linistea se asternea peste mine

Trecutul s-a ridicat urland a pustiu.

In vuietul tulburarii, din negura,

Figuri fantomatice se desprind

Suierand vorbe rele, scuipand spre mine

Cuvinte dureroase si grele.

Stau pe loc. Incerc sa tac, sa-mi pastrez echilibrul.

Cuvintele ce-mi rasuna in auz

Biciuiesc direct in inima.

Poate ca am gresit.

Poate ca trebuie sa indur si asta

Pentru ca sa pot – dupa ce cosmarul

Se va sfarsi – sa iubesc, sa pretuiesc

La adevarata-i valoare linistea. Care va veni.