miercuri, 10 februarie 2010

la miezul noptii



Imi iubesc viata. Asa cum e. Esenta ei.
Mi-o amintesc mereu. Continuu.
Cand e vant rece pe obraji,
Cand luna aburita sta sa se umple,
Cand Papi ma alearga peste pietre si nu latra,
Cand ceilalti dorm si eu veghez.

Sunt sigura ca nu contribui la evolutie.

Nu sunt sigura.

Ce-i aia evolutie?

E echilibru in miscare. E vibratia pietrei.
E miscarea in echilibru? E impietrirea vibratiei?

E bine.