joi, 9 martie 2017

Noapte bună

Parcă odată cu ghioceii

- de bine ce-a venit primăvara-

Au răsărit și s-au înmulțit

Și iubitorii de azvârlit cu piatra.

Poate am nimerit eu azi

Să zbor în jurul unui pâlc

Din ultima sus-numită specie.

Cert e că bulgării lor

Ce nu mă ocheau pe mine, de fapt-

Au nimerit (din ricoșeu?)

Pe aripile mele, trăgându-mă-nspre pământ.

Nu doar greutatea urâțeniei vorbelor

Atârna sleioasă, ci, mai ales,

Mirosul de suflet mort

Din răsuflarea guralivilor.

Guri, guri, guri

Rujate, buzate, șuierătoare, despicate

Se căscau trăgându-mă spre iadul lipsei de sens.

Îmi simțeam setea de zbor

Suptă spre hăul mașinăriei diabolice

Ce respira, ofta, emitea judecăți

Condamna și-ar fi vrut să execute....

- Nu mai pot! Nu-mi mai simt aripile! -

- era cât pe-aci să strig în gura mare.

- Fugi dacă nu poți să zbori!-

- mi-a șoptit atunci

vocea lăuntrică cea înțeleaptă,

vocea inimii.

Am pornit pe asfalt,

printre luminile chioare ale orașului,

cu aripile ca o trenă zdrențuită de vise

atârnând în urma mea.

Doar pisica m-a înțeles

când, într-un târziu,

am ajuns acasă.

M-a ajutat să mă încolăcesc

lângă ea și mi-a tors niște iubire,

ca să am cu să-mi cârpesc

găurile și zdrențele zborului de mâine....

Cu ce am de la ea acum,

plus răsăritul soarelui (că fără el chiar nu se poate)

sper să pot să decolez iar

către cer, sens și ochi senini,

speranțe și vise frumoase.

Până atunci -

- Noapte bună!





-

marți, 14 februarie 2017

De Sfantul Valentin (catolic) :)

Deșertăciunea

Bate iar la ușa mea.

- Nu, nu te cunosc!

Și nici nu vreau să te cunosc!

Du-te pe pustia bășcăliei!

Ai câmp destul acolo,

E lung și lat

Cât toată

România....

-Nu, nu!

Zice ea -

Eu la tine vreau

Și la alți patetici

Din specia ta

Care n-au abandonat,

Care nu scriu REZIST

Cu majuscule,

Care tac,

Care fac insule

De nu-știu-ce...

-Bineînțeles că nu știi -

Zic eu, exasperată,

Și iar mă învelesc cu haina

Singurătății

Sensului meu.

Eu nu rezist

Eu sunt.

Dar deșertăciunea

Mă pândește uneori

Ascunsă sub haina prieteniei,

Sau, și mai rău,

Sub haina celui ce se lasă iubit,

Ca un frate, creștinește....

Vrea să prindă momentul

În care sufletul meu

S-a deschis să respire

Și atunci, mișelește,

Îmi fură speranțele

Că oamenii vor să fie buni,

Că oamenii presupun nevinovat,

Că pedeapsa cu moartea s-a abrogat.

Zâmbește rânjind

Și se preface-n deznădejde -

Asta ar vrea ea!!!

Dar eu,

Învelită în haina

Singurătății,

O înving

Aprinzând lumina

Peste toate visele frumoase,

Peste toți copiii nenăscuți -

Din care nici unul nu e al meu-

Și-i zic atunci

- Na! Să te saturi!

Și la lumina asta

Deșertăciunea dispare....

A fost doar o umbră,

O încruntare ce-a dispărut

La primul surâs de Bun-venit

Iubire!

duminică, 5 februarie 2017

frica

Întru bine -

Doar bine să faci.

Să nu judeci,

Să nu ataci

Cu nici un fel de sabie,

Dumnezeu vrea jertfă de slavă,

Nu sânge, nu ură.

Încearcă să ai

În toate măsură,

Iubire de frate/dușman,

Discernământ

Doar al tău,

Nu ce-i la modă

Ăst an...

Întru bine

Doar bine gândești,

Nu te mândrești,

Adevărul

Nu e doar al tău,

Că poți să faci rău,

Fără să vrei,

Fără să știi,

Să crești copii

Ce te vor uita,

Renega,

Judeca,

Așa cum tu ai făcut

La rândul tău

Când credeai

Că ai aripi de zmeu

Dar puteai să rămâi

Făt Frumos.

Orice monedă

Are un dos,

Un revers

Peste timp.

Mângâie ce-ai vrea să lovești

Iubește ce vrei să urăști

Ascultă

Ce n-ai vrea s-auzi

Și iartă

Ce vrei să acuzi.

În oasele mele

E frică

De azi

Și de ce se-nfiripă-ntre noi

Zi de zi.



Vreau să fug în pădure

S-aud doar copacii,

Și-a lor rugăciune.




sâmbătă, 4 februarie 2017

Despre iubire

Femeia-i lumină,
Iubirea – scânteie
Durează o clipă
Acum
Se încheie.
Cum oare
Pot eu
Să rămân tot legat
Când toată lumina
S-a terminat?
Iubirea e cer și
E vânt
Pe pământ.
Ea mișcă
Și crește
În toate
Ce sunt.
Eu nu pot
Să stau
Să mă dau
Prins, legat,
Când toată
Mirarea/lumina
S-a terminat.
Cătușe sau juguri
Sunt ce-i omenesc.
Doar inima știe
Ce -i dumnezeiesc,
Ce-i altfel,
Ce-i viu,
Ce e încă miracol.
Cum crezi
Că iubirea
E doar un spectacol
Cu martori,
Contracte
Și semnături?!
Trăim un coșmar
Noi bem din
Lături
De nu vrem acum, aici, apăsat
Ca tot ritualul
Să fie schimbat...
O clipă e viața
Și-n clipa ce e-
Eu vreau însuși viul
Să-l prind în mreje.
În orice femeie
Eu văd ce-i frumos
Și asta e rar
Și are un rost
Căci oricare Ea
Vrea ca cineva
Să vadă mai mult
Să vadă mai bine.
Dar – Cine?
S-o vadă cum
Nu s-a văzut
Nici chiar ea,
S-o vadă ca lună
S-o vadă ca stea.
S-o vadă cum
Ar putea deveni,
Dac-ar iubi

Și dac-ar Trăi...

miercuri, 28 decembrie 2016

MUȘCĂTURĂ PE LÂNGĂ TON






Singură. azi, am mușcat din sufletul meu.
De ciuda cuvintelor nespuse,
A gesturilor deturnate-n locuri comune,
A respirației controlate
După prea mult
Exercițiu profesional.
Banal.

Gustul tristeții, sălciu,
Se confundă acum
Cu gustul ierbos al sufletului meu.

Nu pot să-l arunc, nici să strig.
Stă și arde lângă mintea mea
Răspândind frig.


privesc în jurul meu
ca să uit, ca să tac.
totul e verzui și opac.

șuieră a pustiu
urechea.
măturată e din vis
perechea.

o să dorm,
o să uit,
o să plec iar
în căutare de har.

o să inventez altă lume
fără bariere și cutume.
o să zbor până-n marte
o să găsesc altă parte
de suflet abandonat
scos la mezat
o să-l lipesc peste-al meu
o să-i dăruiesc aripi de zeu
(le am pitite din copilărie)
și o să-mi răspundă numai mie
perfecțiunea la telefon.
chiar dacă nu am ton
și mai falsez în viața asta
cu un diez uneori.
în loc de suflet o să mușc din nori
și din pământ și din altceva...
până atunci?
e cineva interesat de viața mea?

marți, 13 septembrie 2016

AȘTEPT SĂ ÎNȚELEG

În dimineața când am văzut înțelegând răsăritul -
cu toată ființa mea, răsăritul soarelui - nu altceva -
- am început să văd și prin ființe. totodată.
Văd copilării și speranțe,
uneori temutul viitor,
alteori - taine ascunse sub covorul minții
sau vibrația încă nedefinită a unei posibile iubiri.
Văd urmele de pe inimi,
văd umbrele gândurilor negre,
văd fâlfâirea nerăbdării pitită în politețuri,
văd chipuri schimonosite, tocite de minciună
sub zâmbete perfecte (stomatologic vorbind).
Văd cum se târăsc patimi pe sub piele,
văd cum bolile rânjesc spre viitor,
văd flash-uri de durere
tăiate de secvențe de nor alb,
plutind egal peste toate imaginile.
Văd cu toată ființa cioburi
din existențele altora și a mea.
Aștept
să-mi înțeleg simțul acestui fel de a vedea
cu toată ființa mea.
Acum,
încă înțeleg
doar răsăritul,
cu adevărat.

ÎNTÂLNIRE

Nu sunt mulți
Cărora să le zboare vulturu-n privirea
Albastră ca cerul.
Nu sunt mulți
Care să-mblanzească aerul
Ce vibrează deasupra mesei
Încărcată de orgolii.
Nu sunt mulți
Care să-mi simtă aripa
Ascunsă în politețea
Primei întâlniri.
Nu sunt mulți
Ca dumneavoastră.
Mă bucur că ne-am cunoscut-
Spune politețea din mine-
În timp ce aripa
Fâlfâie a zbor.
O secundă m-ai lăsat sa zăresc
Toate arabescurile desenate în cer,
În ce-ar fi fost zborul nostru

În tandem.
O secundă m-am lăsat sa zăresc
Toate arabescurile...
A fost o întâlnire de esteți
Complici în tăcerea zborului visat....

miercuri, 29 iunie 2016

VIAȚA CURGE...

Viața curge.
Undeva pe lângă...
Întind mâna,
Ea-mi alunecă printre degete
Oricât ar fi
Pumnul
De strâns.
Viața curge.
Undeva pe lângă...
De data asta
Întind talpa dreaptă
Și încerc s-o simt
Alunecând mângâietor
Pe lângă...
Să sar?
Să nu sar?

marți, 28 iunie 2016

EU ȘI HOȚII



Azi, niște hoți mi-au furat chipul.
(Și eu - care-i credeam prieteni..!)
L-au călcat în picioare,
În bătaie de joc m-au gonflat buzele,
Mi-au șters ridurile
Obținute cu atâta viață trăită în lipsa lor -
Și, după ce au golit ultima halbă,
Mi-au tras un șut în frunte:
Hai, muiere, circulă!
Eu știu că acel chip
Nu e chipul meu
Dar mi-l asum ca atare.
Știu că tălpile lor sunt mici și
Nu produc leziuni fatale,
Că ridurile se vor întoarce primele,
Că gura mea va articula la fel,
Doar către alți interlocutori,
E plin de hoți de chipuri
În lumea de azi.
Prefer să privesc în suflet.

miercuri, 1 iunie 2016

monstrul, Timpul și Viața




Un monstru obez
Și inform - cu mutră
De omidă -
Îmi înghite cu lăcomie Timpul.
Bine că Viața mea
I-a rămas în gât,
Nu e comestibilă pentru el...
Dar Timpul îl sfâșie
În bucăți și-l înghite
Pe nemestecate.
Timpul pe care
Voiam să-l dăruiesc
Altora, la care țin -
De care mă doare sau mă bucură.
Nu-mi rămân zilnic
Decât frimituri prețioase
Dar care - precum licuricii -
Dansează prin bezna nopților.

Un monstru obez
S-a înecat cu Viața mea,
N-a reușit să mi-o digere
Așa că ea vibrează la fel
Și mereu altfel -
Ca întotdeauna....

miercuri, 9 martie 2016

DUH



Un an de zile
Am împletit vise fragile
Într-o dantelă ce devenea vizibilă
doar atunci când roua dimineții
tremura prinsă-ntre firele-i.

Un an de zile
Am refăcut cu migală
tot ce deșira în țesătura prea fină
adierea unei tristeți.

După un an de zile,
De la fabrica de țesături
A venit marele meșter,
A dublat cu in modelul complicat,
A eliminat asimetriile
echilibrului dinamic al vieții
Și a scos modelul pe piață.

-Buun! Rezistentă țesătură!
Și ce culori! Aprinse! Foc!
- au exclamat clienții satisfăcuți.

M-am întors în atelierul gol
Și-am reînceput migala,
Cu aceeași pânză de păianjen,
transparentă ca lacrima și ca roua,
Fără să-mi pierd speranța că -
- la un moment dat -
Cineva își va aminti
Că modelul dantelei
Scoasă acum pe piață,
Era Duh

joi, 3 martie 2016

Ceață și soare



Exact când credeam că te-am văzut
Te-ai ascuns în ceață.
Am fost mereu o făptură a soarelui,
N-am căutat umbra, nici aburul
În afară de cel al dimineții.
Prefer ciocârlia- nu privighetoarea-
Cu tot cu zborul ei sortit căderii -
Dar spre soare.
Știu, însă, că nu pot fugi de umbra mea.
Încă. 

Eu, incendiul



Azi parcă toată tristețea lumii
Mi-a inundat fiecare celulă
Și ca să nu mă dizolv complet,
Cu ultimele puteri am scăpărat
Amnarul disperarii. 
Scânteia/furie
A țâșnit împrăștiind întâi 
Flăcări albastre pe piele,
Apoi limbi violet s-au încolăcit în jurul inimii
În timp ce pe limbă, gustul de cenușa 
Devenea tot mai pregnant.
Și așa, incendiu pe picioare,
M-am îndreptat înspre apusul
Ce-mi reflecta culorile
Făcându-mă să mă simt
Parte din planul naturii.
Și cu cenușa știu acum ce să fac...

miercuri, 2 martie 2016

Degeaba? (unui anume om)



Omule, degeaba te-ai născut!
Hulești, te răsfeți refuzând
Darul vieții și nu te gândești
Că puteai să fii lup
Sau ghiocel sau baobab
(Ce răbdare ți-ar fi trebuit atunci!!!)
Omule, nu te mai văita,
Nu chema tristul vieții,
El te împresoară doar atunci
Când nu alegi lumina,
Când nu vrei să fii treaz.
Omule, nu te voi urma niciodată
În deșertul tău de ceață
Pe care cu trufie îl numești
Rafinament al vieții.
Care viață?
Veșnică în nici un caz -
În veșnicie nu e loc pentru
Mode - nu e loc pentru timp,
E doar lumină și spațiu,
E repaos, e ”însuși”,
E ”sine”, e cer, e pământ.
Omule, degeaba te-ai născut?

sâmbătă, 20 februarie 2016

AȘTEPTARE





De-o vreme tot negociez cu mine însămi
Dar cum mereu ies în pierdere,
Nu m-am dezis , așa că am pierdut -
În fața mea
A trebuit în final să-mi recunosc
Neputința și neștiința -
Din fața ta.
E foarte bine că nu te-am cerut ca martor
Sau ca mediator
Între cea care te cheamă și cea care te gonește,
Între dorință și logică,
Între scrâșnet și ”nu, merci”.
Am rămas fără apărare
În fața propriei instanțe.
Verdictul încă se discută.
Vinovată sunt și recunosc -
Rămâne pedeapsa de stabilit-
Singurătate sau suferință?
Tu ce-ai alege?
Eu cred c-ar fi același lucru...
Dar aș putea să evadez
Să te iau cu mine în lumea fără tribunale
În lumea semnelor, a iluziilor
Mai tari decât realitatea,
În care fug de mine însămi.

Acolo am învăța viața de la capăt,
Am trăi doi copaci împletiți,
Am avea o livadă de copii
Și o eternitate de tandrețe.
Acum tac. Aștept o sentință
Bizară în concretul ei
Și mă mir continuu că toți
Cei ca mine - așteptătorii de sentințe-
Nu caută - știuta evadare....
Probabil, frumusețea ei
Stă exact în valoarea de potențial.
Aștept.....

joi, 18 februarie 2016

CROITORIE




Azi am facut croitorie:
Am cautat tiparul zambetului
In jurul lui am decupat cu grija
Masca fetei. Doar l-am insailat
Si-am si pornit voiniceste prin zi.
Dis-de-dimineata....
Am observat ca se mai desface cusatura
Dar cu degetarul plin de curaj
Infig iar acul...
Daca pierd degetarul
Poate-mi imprumuta cineva siguranta.
Ac - de siguranta....

luni, 15 februarie 2016

PARFUM






Pentru a nu-stiu-cata oara
M-am ascuns in mijlocul oamenilor
Si-am scheunat in gand de singuratate.
Mi-am lins cicatricile vechi si noi,
Am zambit pe deasupra ranii deschise, insangerate,
Pe care inca o numesc inima.
Nimeni n-a vazut nimic,
Nici o privire nu cauta adevarul,
Nici macar privirea mea...
Am auzit o intrebare:
Ce brosa ai in piept? E un trandafir?
Nu, e doar amintirea unui spin
Si parfumul trecutului.
Curand va fi amintirea unui parfum
In pieptul unei amintiri.

joi, 31 decembrie 2015

31 decembrie 2015





Azi mi-am mângâiat tatăl pe creștet
Ca pe copilul pe care nu-l am...
Mai târziu, am simțit cum Dumnezeu
Mă mângâie pe creștet.
Am ridicat privirea
Și i-am văzut zâmbetul albastru strălucitor
Deasupra norilor albi și blânzi.
Lacrimi de frumusețe au țășnit
Din mirarea privirii spălată de cer.
Sensul creației țășnește vertical.

Uneori, când ochii uită să alunece peste forme,
Rămân să fie doar ferestre.
Deschise.
Mulțumesc


luni, 12 octombrie 2015

ABSENTA

Iar ma doare o absenta.

Nu una filozofica, ci extrem de concreta.

O sa trec si peste asta.

Ca mereu.

O sa invat iar sa respir,

Sa pasesc intre ceilalti.

Sa revin la uitare. De tine?

Sau de mine?

O sa supravietuiesc.

In fond, existam si inainte de noi....

Existam in alte feluri de noi...

Cu uimire descopar ca

Ai fost atat de .. atat de...

Incat mi-ai devenit indispensabil.

Nu te-as fi lasat,  daca eram treaza,

Dar am visat impreuna atat de frumos...!

Gata!

Aleg sa ma trezesc - acum, in clipa asta!

Aleg sa nu te aleg,

Steaua mea va ramane mereu la rasarit.

Du-te sa amurgesti in alta parte,

Intr-o umbra care nu-mi apartine...

Eu o sa germinez aici

Si oasele mele o sa fluiere

Un cantec in care tu vei fi absent,

Vei fi uitat,

In povestea mai veche decat lumea.

Du-te sa innoptezi acolo unde luna

Se ascunde dupa luminile orasului.

Eu o sa suier cu vantul impreuna

Pe campuri pustii, sub astrul

Perfect, rotund, care-a vazut deja totul.

O sa devin muzica altor intalniri

La fel de intense,

O sa ma pierd in armoniiile altora.

Ca mereu. Ca acum. Ca atunci...






duminică, 11 octombrie 2015

RECIDIVA







Azi

Sper ca nu m-am tradat;

ca nu mi-am tradat fiinta

subtila, esenta fragila

a ceea ce sunt.



Azi

iar am simtit tangajul

vietii.

Ceva m-a impins incolo si-ncoace

Mi-a zduncinat linistea

De faptura fara atasamente.



Nici nu mai tineam minte

Cat de mult iubesc

Sa te iubesc;

Cat de bine simt ca traiesc

Cand iar ma doare o privire,

Un gest de care nici macar tu nu stii

Ca-i al tau...



Azi

Iar m-am intalnit cu mine

Si m-am mirat ca nu ma mai invat minte o data

Ca nu ma las mai moale

Ca nu aleg o data sa uit,

Sa te uit si sa inventez altceva.

Pentru ca tu, de fapt-

Esti tot constructia mea...



W T F nu sunt in stare

Sa zic o data:

Gata! Stop!



Si sa ma inventez pe alta planeta

Una fara continente-

Dar pe care nu exista

Nevoia de altcineva...



Azi

O sa evadez, recidivand, doar in vis...

marți, 18 august 2015

Bucati de jurnal - 18 august





In singuratatea noptii

Imi aud ecoul gandurilor

Ce se lovesc de stele

Si nici ca se mai intorc...!

Stiam ca nu-s facute sa rasune

Printre mese sau ziduri de beton;

Stiam ca nu trebuie sa le las

Libere, de capul lor,

Ca ar trebui sa le inhamez

In jugul comun dar -

Niciodata nu mi-a iesit.

(e adevarat ca am incercat arareori...)

E bine ca nu ma costa prea mult:

Doua iluzii si o idee...

Daca maine inca mai sunt pe aici

O sa-mi nascocesc alt pretext

Ca sa las drum liber gandurilor.

Dansul lor nebun ma bucura

Mai mult decat orice

Logica utila, amortita din nastere,

Decat orice ratiune anesteziata

Din universul marunt al eului.

De fapt tot discursul asta

E despre doua lumi:

A celui care afirma si a ecoului care-l contrazice.

Niciodata n-am vrut sa fiu vocea unui perete!

Eu raman cu zborul.

Ne revedem pe ce planeta?

joi, 6 august 2015

BALONUL ALBASTRU









Azi inca un balon
S-a pierdut in necunoscut.
A fost de ajuns ca o secunda
Sa slabesc stransoarea degetelor,
Sa scot unghiile din carne,
Sa micsorez presiunea dureroasa si... gata!
A zburat...
Acum pluteste in deriva
Probabil... Maine -
Inca un rest de vis
Dezumflat se va pierde
Pe apa Sambetei...
Un vis albastru...

vineri, 17 iulie 2015

ÎMPLETITURĂ






Împletesc viață cu moarte

Și degetele-mi tremură

Uneori de frică, uneori de oboseală,

Alteori însă - când lumina cerului

Crește deasupra mea -

De cât de sfâșietor de frumoasă

Poate fi țesătura asta,

Desfășurată prin timp.



Împletesc viață cu moarte

Și înțeleg cum basmul

E realitate, cum tărâmul nemuririi

E în noi, lângă cufărul în care

Moartea poate să rămână închisă,

Îmbătrânind și ea. Zâmbetul

Sfârșitului face ca viața să vibreze -

Ca o coardă sensibilă.

E muzică această călătorie.



Împletesc viață cu moarte

Și degetele-mi tremură

De presimțirea zborului

Circular, planat,

Suspendat în timpul

Devenit veșnicie.



Împletesc viață cu vis

Și degetele-mi tremură

De cât de sfâșietor de frumoasă

Poate fi întâmplarea

Prin care am apărut în lume

Ca să împletesc vise cu vise...




duminică, 12 iulie 2015

VIATA



Viata ma rostogoleste
Catre unde stie ea.
In zadar ma opun
Cum ca nu sunt o sfera
Cum ca am cap si picioare
Si alte cateva sentimente
Si ganduri cu care ma agat
De ciulinii de pe drum.
Viata ma rostogoleste
In nestire, in necunoscut.
Probabil ca stie ea ceva...

MIRARE

Uneori ma banuiesc cum ca stiu ce va fi
Dar ma mir doar de dragul mirarii.
Uneori stiu ca stiu ce va fi
Dar ma mir doar de dragul
Intamplarii.
Acum nu stiu
Si ma mir.
Oare voi mai trai ceva
Sau asta a fost
Toata mirarea din viata mea?