Unde esti?

Uneori fiinta imi explodeaza in cuvinte -

Atunci cand se lumineaza prea crud ce nu vreau sa vad...

Cel mai bine e cand explodeaza brodand intelesuri si iluzii -

Cel mai rau e cand face implozie

Si tot interiorul se naruie

In timp ce fatada sta si zambeste nestirbita lumii.

Atunci urletul interior face sa vibreze doar sangele

In timp ce corzile vocale intoneaza politeturi.

Uraganul mut, tzunamiul ce rastoarna eul profund

Si-l imbacseste cu resturi de sentimente zdrobite

Nu se ghiceste din afara decat - poate -

In abia simtite tresariri ale privirii,

In cateva respiratii mai profunde si in graba cu care plec si plec...

As vrea sa vada cineva, sa ghiceasca, sa intuiasca, sa-i pese... Haha!

Exista o fantana care sigur ar sti ce sa-mi spuna,

Stiu un nuc ce poate oricand sa-mi mangaie sufletul,

Un lan de grau in care se opresc toate furtunile,

Un cer sub care e simplu si frumos sa traiesti...

Omule, unde esti?