ÎMPLETITURĂ

Împletesc viață cu moarte

Și degetele-mi tremură

Uneori de frică, uneori de oboseală,

Alteori însă - când lumina cerului

Crește deasupra mea -

De cât de sfâșietor de frumoasă

Poate fi țesătura asta,

Desfășurată prin timp.



Împletesc viață cu moarte

Și înțeleg cum basmul

E realitate, cum tărâmul nemuririi

E în noi, lângă cufărul în care

Moartea poate să rămână închisă,

Îmbătrânind și ea. Zâmbetul

Sfârșitului face ca viața să vibreze -

Ca o coardă sensibilă.

E muzică această călătorie.



Împletesc viață cu moarte

Și degetele-mi tremură

De presimțirea zborului

Circular, planat,

Suspendat în timpul

Devenit veșnicie.



Împletesc viață cu vis

Și degetele-mi tremură

De cât de sfâșietor de frumoasă

Poate fi întâmplarea

Prin care am apărut în lume

Ca să împletesc vise cu vise...