AUDE - VEDE

Am privit înmărmurită
chipul cunoscut
L-am văzut
cum îngheață.
Cum fire abia ghicite
de riduri-crapaturi
se deseneaza din ce în ce mai multe,
mai dese -
am văzut surpându-se
chipul cunoscut
chipul fericirii.
În jur se face conversație
se fumează
se mănâncă shaorma
în treacăt cineva calcă
peste cioburile
fericirii noaste
și le împrăștie
Urlu:
VOI NU VEDEȚI?
VOI NU VEDEȚI
CE CĂLCAȚI ÎN PICOARE?
De ce nu mă aude nimeni?
Urletul meu îmi sparge
doar mie inima în bucăți.
Ceilalți clefăie conversație
Și discută shaorma
și asta le ocupă gurile
și urechile și inimile și
viețile și înțelesurile...
Fug.
Mă duc să caut un alt chip
Al fericirii și un alt NOI.
Nu știu să lipesc cioburi la loc
N-am răbdare.
Mai bine culeg frunze de leac
Și mă vindec de "vedere"...
O să stau pe malul mării
și doar o să ascult FERICIREA,
șoapta ei din valuri...