IDENTITATE

Un univers din sunete, senzatii,
Imagini si cuvinte –
Reflectate pe luciul fin –
Al Eu-lui batran.

Ce faci cu ele, Tu,
Cel netrezit deplin,
In Subterana mintii mele?

Le lasi doar sa pluteasca,
Prafuite…
S-alunece cand sus, cand jos,
Spre nicaieri?

Le vei renaste vreodata / din cenusa timpului / din care s-au nascut?
Sau poate trebuie doar sa atarne-n nemurire
Si material de vise sa ramana –
Pentru alt Eu – mai tanar, mai precar…

Oricum ar fi, doar bezna sa nu fie!

(Desi, din cand in cand, si intunericul e necesar…)