luni, 15 februarie 2010

CONTORSIONISTA VISATOARE

Serpuiesc in adancul meu. Eu.
Ma-ncolacesc si ma desfac din nou.
Ma zbat, ma intorc, ma inalt si cad. Iar.
Nu vad gura fantanii care sunt. Eu.
Nu vad decat reflexia lunii. In mine.
Ochiul intors inauntru nu clipeste. Nu stie.
Trebuie sa-mi musc coada si sa ma inghit
Pana ma intorc pe dos.
Si atunci toata frumusetea lumii
O sa se oglindeasca pe mine.
Voi fi doar luciul apei in care
Se reflecta intreaga lume.
Voi fi intreaga lume,
Daca ma intorc pe dos.