EU si TU

Desi nici tu nu mai esti barbat,

Nici eu, femeie-

Un bici interior ne-mpinge

Unul spre celalalt.

Fara sa fim minus si plus

Ne surprindem brusc

Pe drumul intalnirii.

Pare a fi aceeasi foame,

Aceeasi sete fara sat

Si fara obiect,

De parca doua gauri negre

Incearca sa se-nghita.

Atingerile par imposibile

Dar se intampla

Pe suprafata chinuitoare

A unui invelis nesatisfacator.

Nu fac decat sa straluceasca

O fractiune de secunda,

Iluminand doar cat sa vezi

Imensitatea haului din noi

Si neputinta contopirii.

Probabil vom fi vesnic

Condamnati la despartire,

Asa cum fiecare singur cu el insusi

E separat de sinele

Pe care-l recunoaste in oglinda.