Bucati de jurnal - 18 august

In singuratatea noptii

Imi aud ecoul gandurilor

Ce se lovesc de stele

Si nici ca se mai intorc...!

Stiam ca nu-s facute sa rasune

Printre mese sau ziduri de beton;

Stiam ca nu trebuie sa le las

Libere, de capul lor,

Ca ar trebui sa le inhamez

In jugul comun dar -

Niciodata nu mi-a iesit.

(e adevarat ca am incercat arareori...)

E bine ca nu ma costa prea mult:

Doua iluzii si o idee...

Daca maine inca mai sunt pe aici

O sa-mi nascocesc alt pretext

Ca sa las drum liber gandurilor.

Dansul lor nebun ma bucura

Mai mult decat orice

Logica utila, amortita din nastere,

Decat orice ratiune anesteziata

Din universul marunt al eului.

De fapt tot discursul asta

E despre doua lumi:

A celui care afirma si a ecoului care-l contrazice.

Niciodata n-am vrut sa fiu vocea unui perete!

Eu raman cu zborul.

Ne revedem pe ce planeta?