GOL

Sa zbor departe intr-un colt de munte…
Sa ma strecor macar, daca nu zbor –
Din nori pufosi sa se aleaga-o punte.
Ma va uni firav cu lumea Lor…
Si doar un pocnet de ciocanitoare
Ma va zbarli stingher, in treacat doar
Cand frumusetea ierbii o sa ma doara
Si de alte zvonuri n-o sa am habar…
Sa uit de cele multe, cele grele –
Cele-mbibate-n altceva, nu har.
Sa uit c-aveam in coltul mintii mele
O carie de ciment si de var.
Sa simt mirosul oaselor din campuri
Sa gust din praful dur, din lut amar
Sa-mi umble-n vene bocete si canturi
Varsate-n al naturii larg altar…
Sa nu ma mai trezesc din moarte-n viata
Si nici din viata-n moarte iar si iar
Sa ma intind in timp ca Eminescu
Cu tampla-n cer, calcaiul pe amnar…
Scanteia sa ramana o lumina,
Lumina-n timp sa scanteieze doar
Si steaua sa inghete in planeta.
Planeta sa ilumineze iar.
Si-n clipa suspendata-n vesnicie
Eu sa pornesc prin cosmos printre zei
Sa caut inceputul si sfarsitul
Acestui gol de eu, de tu, de ei…