joi, 21 iunie 2018

Făt-Frumos




Baba-copil din străfundul ființei mele
S-a trezit și-a început să te strige,
Să te caute pe la răspântiile vieții mele...

Eu mă lovesc peste degetele amintirilor
Și încerc s-o conving să tacă rezonabil
Dar pentru că e prea babă (și prea copil) nu aude, nu înțelege,
Continuă să te invoce din vânt sau din adâncul pământului.

- E doar un ocean între noi, nu trebuie să strigi în halul ăsta!
Nu e ca și cum am fi murit deja!  - îi strig, la rândul meu, babei (copil)....

Ea tace. Mă lasă să-mi aud ecoul vorbelor:
- Nu e ca și cum am fi murit deja...
-...    e ca și cum am fi murit deja....
- ........ca și cum am fi murit deja....
-..............și cum am fi murit deja...
-..................cum am fi murit deja...
-..........................am fi murit deja...
-.............................................deja..