luni, 30 aprilie 2018

MINCIUNA

Scamatorul, pentru mine,
Chinuie porumbei și iepuri,
Exersează articulația mâinii și
Pretinde că visează pentru noi...
Am destule vise,
Am avut pisici și câini,
Care-au murit de bătrânețe,
N-am închis nici o zburătoare.

Scamatorul trăiește din aparențe.
Eu trăiesc din minciuna - ficțiune
În care convenția e știută de toți.

Lucrând cu minciuna
Am învățat adevărul.
Lucrând cu adevărul
N-am învățat minciuna,
Am învățat libertatea
Sinelui care nu trebuie
Să dea socoteală decât acțiunii.
Acțiunea nu minte,
Ea e. Cuvântul e
Dar poate minți.

Lucrând cu ficțiunea
Am simțit realitatea.
Lucrând cu visuri
Am înțeles ce vedeam aievea.

Fiecare sine e o sumă
De acțiuni. Există
Acțiunea-cuvânt
Cea mai puțin stăpânită
De om, cea mai simplă - aparent.
Bucata de asemănare
Cu Cel ce ne-a făcut
Stă în capacitatea
De a emite acțiuni,
Acțiuni - cuvinte.
Responsabilitatea lor
Nu e asumată mereu.

Mințim. Bine sau prost.
Cu scop sau fără.
Devenim prizonierii
Propriilor mincuni.

Lasă-mă să-ți smulg cătușele!
Să-ți eliberez gleznele!
Să te învăț că putem scăpa
De propria greutate!
Putem zbura! Putem
Fi liberi! Pare greu,
Pare să nu fie la îndemână mereu
Dar adevărul (atât cât îl știm,
Cât îl putem...) eliberează!

Lasă-mă să te uit
Cum ai fost.
Lasă-mă să te visez
Eliberat de amănunte,
Lasă-mă să te transform
În cea mai bună versiune
A ta. Abia atunci
O să poți să ai curajul
De a-mi spune:
Lasă-mă să zbor!

Și eu nu iubesc nimic mai mult
Pe lumea asta decât să te văd
Desprinzându-te de pământ
Și plutind printre idealuri.

Lasă-mă să fii liber!
Lasă-mă!
Minciuna nu există,
E neant.
Noi suntem.
Suntem?