ÎNTR-O ZI

 zi din aia cu z mare

nu zi mare

doar Z mare

stau prinsă

de mâini 

și de picioare

cu lanțuri

și zale

grele

ale mele

eu le-am legat

intenționat

eu am tăiat

carnea și pielea

eu am cerut

iertare

către soare răsare

și m-am legat

să nu zbor

nu-i vina lor

tot eu

o să cer 

aripi de zmeu

la timpul potrivit

când luna s-a ivit

la răsărit

de noapte

plin de șoapte

blânde

mângâietoare

ce-aduc 

vindecare

de suflet, nu de trup

și-atunci o să rup

legături 

și-o să țâșnesc

în sus

după apusul omenesc

spre cer

într-un arabesc

o să desenez viața

clară

ca dimineața

de vară