sâmbătă, 27 august 2022

ILUZIA






 Eu și prietena mea Iluzia

Ne-am ocolit în ultima vreme.

E cea mai bună companie în concediu...

Așa că iată-ne împreună.

Cum Intensitatea e mereu absentă în lunile de vară,

Pășesc, după ceva vreme, lângă vechea tovarășă de drum.

E cea mai plăcută companie-

Nici o dezamăgire, nici o dorință neîmplinită.

Mereu disponibilă - la o aruncătură de gând.

Ne știm demult - departe în copilărie....

M-a ajutat de fiecare dată când i-am cerut-o.

Singurul lucru pe care mi-l cere - și asta doar ca să existe -

E timpul. Timpul vieții mele.

Dar cine cere altceva...?

Ai zice că e fragilă, că poate fi sfâșiată oricând... 

Dar e singura constantă în viața mea.

Când îmi fac de cap cu Realitatea, ignorând-o,

Așteaptă - răbdătoare, discretă - în unghiul cel mai ascuțit

Al minții mele, până o chem să mă salveze.

Și vine. De fiecare dată.

Împreună ne scăldăm în clipe blânde,

Călătorim în spațiu, iubim etern și murim liniștit,

Strălucim și explodăm, ne stingem și ne reaprindem.

De ce aș mai avea nevoie de alt/cineva/ceva?

Și totuși. Uneori adoarme. 

Eu nu dorm după amiaza,

Știu că voi dormi veșnic cândva - sper să-mi ajungă veșnicia,

Să mă pot odihni în ea. 

Trez(v)ia asta mă condamnă să am și alte întâlniri.

Ești tu? Sunt eu? E azi? E ieri?