SPERANTA

Speranta se strecoara printre pietre,
Prin mal sau iarba. Imi furnica glezna.

Si ganduri bune-n colturile mintii
Incep sa straluceasca, musca bezna.
Tristetea-ntunecata se sfasie,
De poale ii atarna franjuri mari
Caci coltii de lumina ai sperantei
Se-nfig cu pofta: mari, adanci si tari.

Un fulger alb rasare si apune,
Se sparge in scantei de curcubeu.

Din inima cocosii-ncep sa sune
Cu trambite de-argint, din scut de zmeu.

O aripa imi creste brusc in tampla
Si falfaie spre cer intr-un avant

O talpa mi se-nfige-adanc in stanca
Si suge seva vietii din pamant.