ABSENTA

Iar ma doare o absenta.

Nu una filozofica, ci extrem de concreta.

O sa trec si peste asta.

Ca mereu.

O sa invat iar sa respir,

Sa pasesc intre ceilalti.

Sa revin la uitare. De tine?

Sau de mine?

O sa supravietuiesc.

In fond, existam si inainte de noi....

Existam in alte feluri de noi...

Cu uimire descopar ca

Ai fost atat de .. atat de...

Incat mi-ai devenit indispensabil.

Nu te-as fi lasat,  daca eram treaza,

Dar am visat impreuna atat de frumos...!

Gata!

Aleg sa ma trezesc - acum, in clipa asta!

Aleg sa nu te aleg,

Steaua mea va ramane mereu la rasarit.

Du-te sa amurgesti in alta parte,

Intr-o umbra care nu-mi apartine...

Eu o sa germinez aici

Si oasele mele o sa fluiere

Un cantec in care tu vei fi absent,

Vei fi uitat,

In povestea mai veche decat lumea.

Du-te sa innoptezi acolo unde luna

Se ascunde dupa luminile orasului.

Eu o sa suier cu vantul impreuna

Pe campuri pustii, sub astrul

Perfect, rotund, care-a vazut deja totul.

O sa devin muzica altor intalniri

La fel de intense,

O sa ma pierd in armoniiile altora.

Ca mereu. Ca acum. Ca atunci...