Îmbrățișare

Ieri, un om și-a îmbrățișat tinerețea.
Întâmplător, eu eram imaginea ei...
Întâmplător!
Toți vedeau, în jurul nostru,
O îmbrățișare lungă, strânsă,
Caldă și, poate, ușor exagerată...
Ceva era defect, strâmb, patetic chiar.
Ceva era cum n-ar fi trebuit...
Eu eram. El nu știa.
Sau poate....
Eu eram
În locul unde ar fi trebuit să fie el....
El de altcândva.
Ieri, un om,
Și-a îmbrățișat tinerețea.
Ea, întâmplător,
Avea chipul meu - ieri.
Cât de singuri suntem cu noi înșine!
Avem nevoie de ceilalți
Ca să știm că existăm,
Ca să ne regăsim,
Ca să ne iubim...
Chiar și la trecut...
Ieri un om
Și-a îmbrățișat tinerețea.
Întâmplător - ea
Avea chipul meu.
Câtă responsabilitate!
Trebuie să am grijă de mine!
Trebuie să am grijă
De tinerețea lui....