DURERE

Mergând pe stradă am simțit –

Ca-n fiecare toamnă – durerea.

Durerea surdă, confuză,

Deasupra omoplaților.

Cu cât umbrele se lungesc spre după-amiază,

Cu cât lumina e mai galbenă, mai caldă,

Cu atât apăsarea crește.

Știu că n-am leac pentru ea.

Că nu vreau să am leac.

Dacă suport suficient,

Dacă tac și zâmbesc,

Dacă nimeni nu află,

Odată cu prima ninsoare

Aripile vor țâșni și voi putea pluti

În primul zbor al iernii

Printre fulgii mari și tăcuți

Spre o altă primăvară.

În fiecare toamnă

Suport durerea zborului viitor,

Cu bucuria tăcută,

Secretă, a lacrimii cu sens.

Nu se poate zbura

Fără durere.