vineri, 22 martie 2019

Confesiunea de miercuri

Uneori oamenii vor să arunce din ei spaime, frustrări...și fac asta prin cuvinte.
Aruncă fără să fie atenți, fără grijă de celălalt,
Buchete de cuvinte, ca pe grămezi de mingi.
Acestea sunt greu de prins, lovesc uneori
Sau se împrăștie fără măsură în jur, se pierd...
Toate se pierd până la urmă...
Dar bine e să nu lovească...
Țin bine cuvântul în palme,
Îi urmăresc conturul cu degetele,
Îi mângâi suprafața,
Îți caut privirea,
Ți-l arunc.
L-ai prins?
Te-am lovit?