Cronică matinală

Deschid fereastra. Aud cocoșii
Trâmbițând. E încă întuneric.
Urmează zorii ultimei jumătăți de veac al meu.
Cafeaua aburește. Ziarul mă așteaptă împăturit.
Tolănită în aerul dimineții anunțate,
Prind curaj să răsfoiesc un pic
Cronica vieții mele. Sorb din cafea.
Aprind cu impertinență o țigare.
Cronica? Banală. Cu vagi accente
Dramatice pe ici pe colo. Cu multă poezie.
A altora. Câteva știri din medicina tradițională,
O bucățică frumoasă de rai și niscai coșmaruri,
Puțin zbor, ceva urlete, două revolte,
Trei păcate capitale și dans,
Cinci dezamăgiri, șaptemiliardeșasesutecincizecișipatru de mirări...
Abandonez ziarul.
Cine-am fost? Cine sunt?
Ia te uită! Încă un răsărit!
Văd soarele!