DUH

Un an de zile
Am împletit vise fragile
Într-o dantelă ce devenea vizibilă
doar atunci când roua dimineții
tremura prinsă-ntre firele-i.

Un an de zile
Am refăcut cu migală
tot ce deșira în țesătura prea fină
adierea unei tristeți.

După un an de zile,
De la fabrica de țesături
A venit marele meșter,
A dublat cu in modelul complicat,
A eliminat asimetriile
echilibrului dinamic al vieții
Și a scos modelul pe piață.

-Buun! Rezistentă țesătură!
Și ce culori! Aprinse! Foc!
- au exclamat clienții satisfăcuți.

M-am întors în atelierul gol
Și-am reînceput migala,
Cu aceeași pânză de păianjen,
transparentă ca lacrima și ca roua,
Fără să-mi pierd speranța că -
- la un moment dat -
Cineva își va aminti
Că modelul dantelei
Scoasă acum pe piață,
Era Duh