EU ȘI HOȚII

Azi, niște hoți mi-au furat chipul.
(Și eu - care-i credeam prieteni..!)
L-au călcat în picioare,
În bătaie de joc m-au gonflat buzele,
Mi-au șters ridurile
Obținute cu atâta viață trăită în lipsa lor -
Și, după ce au golit ultima halbă,
Mi-au tras un șut în frunte:
Hai, muiere, circulă!
Eu știu că acel chip
Nu e chipul meu
Dar mi-l asum ca atare.
Știu că tălpile lor sunt mici și
Nu produc leziuni fatale,
Că ridurile se vor întoarce primele,
Că gura mea va articula la fel,
Doar către alți interlocutori,
E plin de hoți de chipuri
În lumea de azi.
Prefer să privesc în suflet.