monstrul, Timpul și Viața

Un monstru obez
Și inform - cu mutră
De omidă -
Îmi înghite cu lăcomie Timpul.
Bine că Viața mea
I-a rămas în gât,
Nu e comestibilă pentru el...
Dar Timpul îl sfâșie
În bucăți și-l înghite
Pe nemestecate.
Timpul pe care
Voiam să-l dăruiesc
Altora, la care țin -
De care mă doare sau mă bucură.
Nu-mi rămân zilnic
Decât frimituri prețioase
Dar care - precum licuricii -
Dansează prin bezna nopților.

Un monstru obez
S-a înecat cu Viața mea,
N-a reușit să mi-o digere
Așa că ea vibrează la fel
Și mereu altfel -
Ca întotdeauna....