marți, 13 septembrie 2016

AȘTEPT SĂ ÎNȚELEG

În dimineața când am văzut înțelegând răsăritul -
cu toată ființa mea, răsăritul soarelui - nu altceva -
- am început să văd și prin ființe. totodată.
Văd copilării și speranțe,
uneori temutul viitor,
alteori - taine ascunse sub covorul minții
sau vibrația încă nedefinită a unei posibile iubiri.
Văd urmele de pe inimi,
văd umbrele gândurilor negre,
văd fâlfâirea nerăbdării pitită în politețuri,
văd chipuri schimonosite, tocite de minciună
sub zâmbete perfecte (stomatologic vorbind).
Văd cum se târăsc patimi pe sub piele,
văd cum bolile rânjesc spre viitor,
văd flash-uri de durere
tăiate de secvențe de nor alb,
plutind egal peste toate imaginile.
Văd cu toată ființa cioburi
din existențele altora și a mea.
Aștept
să-mi înțeleg simțul acestui fel de a vedea
cu toată ființa mea.
Acum,
încă înțeleg
doar răsăritul,
cu adevărat.