miercuri, 28 decembrie 2016

MUȘCĂTURĂ PE LÂNGĂ TON






Singură. azi, am mușcat din sufletul meu.
De ciuda cuvintelor nespuse,
A gesturilor deturnate-n locuri comune,
A respirației controlate
După prea mult
Exercițiu profesional.
Banal.

Gustul tristeții, sălciu,
Se confundă acum
Cu gustul ierbos al sufletului meu.

Nu pot să-l arunc, nici să strig.
Stă și arde lângă mintea mea
Răspândind frig.


privesc în jurul meu
ca să uit, ca să tac.
totul e verzui și opac.

șuieră a pustiu
urechea.
măturată e din vis
perechea.

o să dorm,
o să uit,
o să plec iar
în căutare de har.

o să inventez altă lume
fără bariere și cutume.
o să zbor până-n marte
o să găsesc altă parte
de suflet abandonat
scos la mezat
o să-l lipesc peste-al meu
o să-i dăruiesc aripi de zeu
(le am pitite din copilărie)
și o să-mi răspundă numai mie
perfecțiunea la telefon.
chiar dacă nu am ton
și mai falsez în viața asta
cu un diez uneori.
în loc de suflet o să mușc din nori
și din pământ și din altceva...
până atunci?
e cineva interesat de viața mea?