sâmbătă, 11 decembrie 2010

PERFECT LOVE

Mă abandonez cu voluptate îmbrăţişării Timpului.

Braţele-i calde, viguroase, fantastice

Îmi încolăcesc decadent trupul.

E o senzaţie prelungă, de otravă seducatoare;

Pleoapele încep să cadă, pielea se dilată ireversibil,

Porii se deschid să absoarbă toxina clipei ce trece.

În răstimpuri scurte muşchii se contractă spasmodic,

Smulgându-se pentru mici evadări în insule de iubire omenească.

Insinuant, braţele Timpului revin, alunecând şerpeşte.

Mă învăluie. Mă împac cu Timpul meu şi el mă iubeşte.

Nu există despărţire. Fidelitatea e veşnică, încrederea e totală.

Poţi fii fericit dacă-ţi iubeşti Timpul.