MINCIUNA

Scamatorul, pentru mine,
Chinuie porumbei și iepuri,
Exersează articulația mâinii și
Pretinde că visează pentru noi...
Am destule vise,
Am avut pisici și câini,
Care-au murit de bătrânețe,
N-am închis nici o zburătoare.

Scamatorul trăiește din aparențe.
Eu trăiesc din minciuna - ficțiune
În care convenția e știută de toți.

Lucrând cu minciuna
Am învățat adevărul.
Lucrând cu adevărul
N-am învățat minciuna,
Am învățat libertatea
Sinelui care nu trebuie
Să dea socoteală decât acțiunii.
Acțiunea nu minte,
Ea e. Cuvântul e
Dar poate minți.

Lucrând cu ficțiunea
Am simțit realitatea.
Lucrând cu visuri
Am înțeles ce vedeam aievea.

Fiecare sine e o sumă
De acțiuni. Există
Acțiunea-cuvânt
Cea mai puțin stăpânită
De om, cea mai simplă - aparent.
Bucata de asemănare
Cu Cel ce ne-a făcut
Stă în capacitatea
De a emite acțiuni,
Acțiuni - cuvinte.
Responsabilitatea lor
Nu e asumată mereu.

Mințim. Bine sau prost.
Cu scop sau fără.
Devenim prizonierii
Propriilor mincuni.

Lasă-mă să-ți smulg cătușele!
Să-ți eliberez gleznele!
Să te învăț că putem scăpa
De propria greutate!
Putem zbura! Putem
Fi liberi! Pare greu,
Pare să nu fie la îndemână mereu
Dar adevărul (atât cât îl știm,
Cât îl putem...) eliberează!

Lasă-mă să te uit
Cum ai fost.
Lasă-mă să te visez
Eliberat de amănunte,
Lasă-mă să te transform
În cea mai bună versiune
A ta. Abia atunci
O să poți să ai curajul
De a-mi spune:
Lasă-mă să zbor!

Și eu nu iubesc nimic mai mult
Pe lumea asta decât să te văd
Desprinzându-te de pământ
Și plutind printre idealuri.

Lasă-mă să fii liber!
Lasă-mă!
Minciuna nu există,
E neant.
Noi suntem.
Suntem?

LINIA

În zăpada dintre noi
Cineva a trasat o linie.
E doar o linie.
Eu mereu respect
Regula jocului.
Nu o să trec,
Nu o să sar,
Nu o să pretind
Că nu există
Linia din zăpadă.
O să aștept primăvara
Care topește toate
Limitele.
O să pășesc, eliberată,
Cu grijă pentru primii ghiocei,
Spre tine.
O să-ți ating obrazul
Cu buricele sufletului,
O să-ți adulmec speranțele,
O să-ți adorm fricile,
O să-ți rodesc speranțele,
O să mă împletesc
Cu ființa ta până
Când eu o să devin o parte
Din tine.
La primăvară.
Când linia dintre noi
Nu va mai fi...

Iadul

Mi te interzic
În vise.
Mi te interzic
În prezent.
Mi te strecori
În gânduri.
Mi te insinuezi
În speranțe.
Mi te interzic
În vise
Mi te interzic
În viitor.
Mi te strecori
În cuvinte.
Mi te insinuezi
În amintiri.
Mi te interzic.
Mi te uit.
Mi te reamintești
Iar
Și iar.
Mi te faci
Indispensabil.
Mi te interzic!
Mi te încerc să uit.
Mi te reamintești.
Mi te ivești
De unde credeam
Că te-am uitat,
Că te-am pierdut
În trecut.
Mi te renaști
Din cenușa inimii
Ce nu vrea să se lase
Bătută, înfrântă, ștearsă
De timp.
Mi te plutești
Peste ani
Și viață trăită
Mi te faci
Fantoma veșnicii
Interziceri.
Ești iadul?

Inimă

Azi am văzut
O inimă
Rănită.
Continua să pulseze
Împroșcând
Lacrimi roșii
Pese chipurile celorlalți,
În paharele lor,
Pe pereți, tablouri
Și flori.
Azi am văzut
O inimă ce pulsa
Încercând să trăiască,
Risipindu-și
Însăși seva vieții.
Logic ar fi
Să te oprești un pic,
Să aștepți ca rana
Să se închidă
Și abia apoi
Să bați din nou.
Logic e
Să mori puțin
Ca să trăiești.
Dar ce înțelege o inimă?