Dialog despre lopată și cuvânt

Uneori,
Nici n-apuci bine să auzi
Ciripitul vrăbiilor de dimineață,
Că te și trezești
Cu o lopată peste față.
Întorci, forțat,
Privirile în altă parte
Și vezi cum altul, de fapt,
Sângerează de moarte.
L-a rănit lopata
Care fusese-n mâna sa,
Lopată-bumerang.
- Mă, dacă nu știi
Ce ai în palma ta,
Măcar nu arunca!
-Credeam că doar vorbesc!
-Și vrăbiile ciripesc,
Dar oamenii aruncă
Și cuvinte.
Și-atunci ar trebui
Puțină minte
Ca să vezi
Ce formă de cuvânt
Ți s-a format în palmă...
E instrument? E armă?

ANALIZĂ

Vorbele plutesc printre noi.
Eu nu încerc să le prind.
Te las pe tine.
Eu n-am nevoie de cuvinte.
Citesc sensurile
În mișcările sufletului tău.
Uneori îl văd cum tremură,
Cum se strânge și se ascunde
În carotidă, cum pulsează
Mințind că stă pe loc.
Alteori îl văd cum dă să zboare,
Cum aruncă în afară
O aripă-ancoră
Dar nu se aruncă..
Poate pentru că
Imaginea prăpastiei
E mai puternică
Decât speranța zborului...
Și totuși -
Noi, oamenii,
Nu mai avem decât speranța.
Speranța e singura certitudine.
(Replica asta merită un zâmbet,
Nu-i așa?
Și zâmbetul e mereu
Un prim pas...)
Sărim? Cădem? Zburăm?

PAȘI

Mergem. Pășim.

Peste urme de pași.

Mergem. Către ceva,

Către care mulți pași

S-au făcut înaintea noastră.

Alergăm printre pașii altora

Care aleargă printre pașii noștrii

Și ai celor dinaintea noastră.

Ne intersectăm

Unii cu alții

În intersecții tocite

De alții care mai sunt

Sau nu mai sunt.

Mergem.

Pietrele stau.

Tac.

Dacă-ar vorbi....

DURERE

Mergând pe stradă am simțit –

Ca-n fiecare toamnă – durerea.

Durerea surdă, confuză,

Deasupra omoplaților.

Cu cât umbrele se lungesc spre după-amiază,

Cu cât lumina e mai galbenă, mai caldă,

Cu atât apăsarea crește.

Știu că n-am leac pentru ea.

Că nu vreau să am leac.

Dacă suport suficient,

Dacă tac și zâmbesc,

Dacă nimeni nu află,

Odată cu prima ninsoare

Aripile vor țâșni și voi putea pluti

În primul zbor al iernii

Printre fulgii mari și tăcuți

Spre o altă primăvară.

În fiecare toamnă

Suport durerea zborului viitor,

Cu bucuria tăcută,

Secretă, a lacrimii cu sens.

Nu se poate zbura

Fără durere.