DUH

Un an de zile
Am împletit vise fragile
Într-o dantelă ce devenea vizibilă
doar atunci când roua dimineții
tremura prinsă-ntre firele-i.

Un an de zile
Am refăcut cu migală
tot ce deșira în țesătura prea fină
adierea unei tristeți.

După un an de zile,
De la fabrica de țesături
A venit marele meșter,
A dublat cu in modelul complicat,
A eliminat asimetriile
echilibrului dinamic al vieții
Și a scos modelul pe piață.

-Buun! Rezistentă țesătură!
Și ce culori! Aprinse! Foc!
- au exclamat clienții satisfăcuți.

M-am întors în atelierul gol
Și-am reînceput migala,
Cu aceeași pânză de păianjen,
transparentă ca lacrima și ca roua,
Fără să-mi pierd speranța că -
- la un moment dat -
Cineva își va aminti
Că modelul dantelei
Scoasă acum pe piață,
Era Duh

Ceață și soare

Exact când credeam că te-am văzut
Te-ai ascuns în ceață.
Am fost mereu o făptură a soarelui,
N-am căutat umbra, nici aburul
În afară de cel al dimineții.
Prefer ciocârlia- nu privighetoarea-
Cu tot cu zborul ei sortit căderii -
Dar spre soare.
Știu, însă, că nu pot fugi de umbra mea.
Încă. 

Eu, incendiul

Azi parcă toată tristețea lumii
Mi-a inundat fiecare celulă
Și ca să nu mă dizolv complet,
Cu ultimele puteri am scăpărat
Amnarul disperarii. 
Scânteia/furie
A țâșnit împrăștiind întâi 
Flăcări albastre pe piele,
Apoi limbi violet s-au încolăcit în jurul inimii
În timp ce pe limbă, gustul de cenușa 
Devenea tot mai pregnant.
Și așa, incendiu pe picioare,
M-am îndreptat înspre apusul
Ce-mi reflecta culorile
Făcându-mă să mă simt
Parte din planul naturii.
Și cu cenușa știu acum ce să fac...

Degeaba? (unui anume om)

Omule, degeaba te-ai născut!
Hulești, te răsfeți refuzând
Darul vieții și nu te gândești
Că puteai să fii lup
Sau ghiocel sau baobab
(Ce răbdare ți-ar fi trebuit atunci!!!)
Omule, nu te mai văita,
Nu chema tristul vieții,
El te împresoară doar atunci
Când nu alegi lumina,
Când nu vrei să fii treaz.
Omule, nu te voi urma niciodată
În deșertul tău de ceață
Pe care cu trufie îl numești
Rafinament al vieții.
Care viață?
Veșnică în nici un caz -
În veșnicie nu e loc pentru
Mode - nu e loc pentru timp,
E doar lumină și spațiu,
E repaos, e ”însuși”,
E ”sine”, e cer, e pământ.
Omule, degeaba te-ai născut?