duminică, 23 iunie 2013
joi, 20 iunie 2013
VINDECATOARE
Un gol
Mi-a explodat in suflet
Si tampla stanga
Chiuie-a pustiu.
Picioarele pornit-au sa alerge
De/catre – un ceva ce nici nu-l stiu.
Mi-e dor de mine-n alta ipostaza
Dar timp nu am sa ma gasesc, in drum.
In juru-mi doar nalucile danseaza
Ranjind, traind in spatiul lui “acum”
Sa ma retrag
Din trupul ce alearga,
Sa ma retrag
Din timpul curgator,
S-ascult
Imbobocind pe-o creanga
Flori dintr-un
Anotimp neschimbator!
Si-ascunsa-n scoarta nemuririi mele
Sa ma-nfloresc intruna, doar traind.
Cu sunetul sa curg printr-o balada
Rotund, continuu
Viata vietuind.
marți, 11 iunie 2013
Post Scriptum
Cand cred ca stiu
Atunci mi-apare-n fata
Alt orizont: bizar, uscat, strain.
Cand simt ca stiu
Deja plutesc in ceata
Si-apare-n spate suflul cel hain.
Straina sunt de mine si de altii
Exact cand dansul pe perechi a inceput
Si-n cercuri ma-nconjoara valsul
Celor ce inca sunt in ei, nu s-au vazut...
Cand toti plutesc
Eu ma scufund in sine
Si straturi de adanc
Invat, pe rand,
Dar tot ce aflu
Pare sa mareasca
Prapastia ce-i suflet, fire, gand.
P.S.
Cu cat descopar
Taina se mareste,
Cu cat ma-nving
Si lupta creste.
miercuri, 5 iunie 2013
Muza
N-as fi crezut
C-o sa mi se impuna azi,
Pentru poezie (!?!)
O muza tragi-comica.
N-a vrut sa vina,
N-am vrut s-o chem
Dar iata-ne.
Eu ii spun sa plece
Dar tentaculele din
Subterana firii mele
O incolacesc si o fixeaza-n
Ventuze.
Am prins umbra unei muze.
C-o sa mi se impuna azi,
Pentru poezie (!?!)
O muza tragi-comica.
N-a vrut sa vina,
N-am vrut s-o chem
Dar iata-ne.
Eu ii spun sa plece
Dar tentaculele din
Subterana firii mele
O incolacesc si o fixeaza-n
Ventuze.
Am prins umbra unei muze.
EU si TU
Desi nici tu nu mai esti barbat,
Nici eu, femeie-
Un bici interior ne-mpinge
Unul spre celalalt.
Fara sa fim minus si plus
Ne surprindem brusc
Pe drumul intalnirii.
Pare a fi aceeasi foame,
Aceeasi sete fara sat
Si fara obiect,
De parca doua gauri negre
Incearca sa se-nghita.
Atingerile par imposibile
Dar se intampla
Pe suprafata chinuitoare
A unui invelis nesatisfacator.
Nu fac decat sa straluceasca
O fractiune de secunda,
Iluminand doar cat sa vezi
Imensitatea haului din noi
Si neputinta contopirii.
Probabil vom fi vesnic
Condamnati la despartire,
Asa cum fiecare singur cu el insusi
E separat de sinele
Pe care-l recunoaste in oglinda.