Îmbrățișare

Ieri, un om și-a îmbrățișat tinerețea.
Întâmplător, eu eram imaginea ei...
Întâmplător!
Toți vedeau, în jurul nostru,
O îmbrățișare lungă, strânsă,
Caldă și, poate, ușor exagerată...
Ceva era defect, strâmb, patetic chiar.
Ceva era cum n-ar fi trebuit...
Eu eram. El nu știa.
Sau poate....
Eu eram
În locul unde ar fi trebuit să fie el....
El de altcândva.
Ieri, un om,
Și-a îmbrățișat tinerețea.
Ea, întâmplător,
Avea chipul meu - ieri.
Cât de singuri suntem cu noi înșine!
Avem nevoie de ceilalți
Ca să știm că existăm,
Ca să ne regăsim,
Ca să ne iubim...
Chiar și la trecut...
Ieri un om
Și-a îmbrățișat tinerețea.
Întâmplător - ea
Avea chipul meu.
Câtă responsabilitate!
Trebuie să am grijă de mine!
Trebuie să am grijă
De tinerețea lui....

INSOMNIE

Clepsidra m-a încătușat azi.
Sunetul obesisiv, repetitiv,
Mă ține prizonieră.
Caut muzica sferelor,
Caut foșnetul frunzelor,
Caut, în disperare de cauză,
Un urlet autentic...
Nimic.
Tic - Tac.
Clepsidra mă sufocă
Lent, aproape blând.
Resemnează-te,
Spune o voce din spatele meu.
Dormi, adormi
Împreună cu toți ceilalți....
Nu mi-e somn,
Somnul e doar pierdere de vreme,
Din copilărie știu așa ceva.
Visul nu -
Răspunde vocea.
În vis vei auzi Bach,
Vei zbura, vei fi împlinită.
Nu pot. Nu mai pot
Să adorm.
Mai am vreo șansă la vis?

SĂ TĂCEM

Oameni
Vorbesc despre alți oameni -
 care nu mai sunt.
Cuvintele lor
Fierăstraie/cuțite
Ciocane/lopeți
Străpung, lovesc
Sfășie, zdrobesc
În carnea memoriei...
Un scut de tăcere
Mi-aș dori
Pentru trecutul
Celor ce au închieiat
Socotelile
Cu lumea celor
Ce ÎNCĂ sunt.
Un scut de tăcere
Sub care
Să se poată adăposti
Orice suflet.
Sau, măcar,
Unul alcătuit
Din șoapte
Și lacrimi.
Pentru oamenii care
nu mai sunt
Dar și pentru cei
Care nu aud
Nevoia de liniște
În vacarmul general
Al derutei lipsei de sens.
Să tăcem, așadar,
Pentru noi și pentru
ceilalți.
Să tăcem.