miercuri, 29 iunie 2016
marți, 28 iunie 2016
EU ȘI HOȚII
Azi, niște hoți mi-au furat chipul.
(Și eu - care-i credeam prieteni..!)
L-au călcat în picioare,
În bătaie de joc m-au gonflat buzele,
Mi-au șters ridurile
Obținute cu atâta viață trăită în lipsa lor -
Și, după ce au golit ultima halbă,
Mi-au tras un șut în frunte:
Hai, muiere, circulă!
Eu știu că acel chip
Nu e chipul meu
Dar mi-l asum ca atare.
Știu că tălpile lor sunt mici și
Nu produc leziuni fatale,
Că ridurile se vor întoarce primele,
Că gura mea va articula la fel,
Doar către alți interlocutori,
E plin de hoți de chipuri
În lumea de azi.
Prefer să privesc în suflet.
miercuri, 1 iunie 2016
monstrul, Timpul și Viața
Un monstru obez
Și inform - cu mutră
De omidă -
Îmi înghite cu lăcomie Timpul.
Bine că Viața mea
I-a rămas în gât,
Nu e comestibilă pentru el...
Dar Timpul îl sfâșie
În bucăți și-l înghite
Pe nemestecate.
Timpul pe care
Voiam să-l dăruiesc
Altora, la care țin -
De care mă doare sau mă bucură.
Nu-mi rămân zilnic
Decât frimituri prețioase
Dar care - precum licuricii -
Dansează prin bezna nopților.
Un monstru obez
S-a înecat cu Viața mea,
N-a reușit să mi-o digere
Așa că ea vibrează la fel
Și mereu altfel -
Ca întotdeauna....