Povestea sufletului meu. Azi.

Fantana de nisip mi-e sufletul. Azi.
Azi se surpa-n sine.
Pana si cerul e mohorat de tristete.

Granule fine ale fiintei mele imponderabile
simt gravitatia. Atractia spre tina.

Si curgerea ca de clepsidra pare
constanta-lenta, implacabila.

Mi-as pune tampla pe eternitate
si-as adormi...



Un susur vag, indepartat se-aude
si nu stiu daca-i vis deja sau e aievea.
Un sunet plutitor, din muzica fluidelor
se-aduna din nestire crescand, nascand izvor.
Din uitatul strat freatic al sperantei tasneste,
sfidand atractia telurica,
un fir de apa vie, clara, iradiind lumina.
Imi inunda urechea,
imi racoreste tampla,
imi spala gandurile,
imi stinge setea sufletului
uscat intr-un desert curgator.
Uitasem iubirea?