IPOTESTI

Am plecat la ora 9 din parcarea TNB: un stol de vrăbii mai năuce, mai somnoroase, mai entuziaste, mai timide...
Privirile tatonează prudent vecinii din autocar: zâmbim, facem cunoştinţă, spunem glume, ne solidarizăm pentru prima oară ca să protestăm împotriva aerului condiţionat prea rece şi vijelios.
Oprim pentru masă. Unii mănâncă, alţii doar beau suc sau apă, puţini se aventurează să ia bere.
Limbile se dezleagă mai mult: tehnici neconvenţionale de vindecare, amintiri din facultate, „tu de unde eşti?”... Plecăm iar. Încă jumătate de drum... urmează
Somnolenţă. Apoi jucăm jocul care înghesuie obiecte şi fiinţe într-o valiză. Râdem. Trece timpul. Trece şi parte din drum. Corpaci face meniul pentru cină. Oprim la Kaufland in Botoşani. De fapt, nimeni nu avea nimic de cumpărat. Găseşte fiecare câte ceva. Corpaci strigă catalogul. Pornim iar.
*
Am vrut să ţin un jurnal. După prima zi plină am realizat că e imposibil şi nu numai... Poate că e chiar împoriva sensului acestui atelier. Singura formă în care am putut să descriu experienţa trăită e următoarea:

IPOTEŞTI

Iarbă, piatră, rândunele, mere
Vânt, pământ, zâmbet şi berze
Căţei, ţânţari, livadă, vis
Versuri, priviri, sunete, trăiri
Cruci, cimitir, eleleu, timp
Soare, senzaţii, apă, sens
Floare, vârstă, iubire, măicuţă
Pădure, drum, izvor, clopot
Băţ, ritmuri, împreună, inspiraţie
Tăcere, odă, şoaptă, creaţie
Plată, lacrimă, tinereţe, tristeţe
Atenţie, trezire, întrebare, direcţie

AŞTEPTARE

O linişte pietificată se-mplineşte

Şi vânt sau trăznet, uragane

Pot smulge, sparge, arde

Tot - în jur. Zadarnic.

Ocean întins în inima-mi, în suflet,

Rămâi netulburat, netemător,

Ascuns, tăcut, închis în sine-şi

În aşteptarea unui călător.

Şi dacă acea pânză se zăreşte

Cât unghia la orizont

Un univers marin întreg

Porneşte, se trezeşte...

Un val de viaţă, sânge ars de dor

Se-înalţă din vulcanul diamant.

Şi uragan, şi trăznet şi torente

Par mici şi scufundate-n lut

Căci izbucnirea vieţii-atinge luna

În drumu-i de cometă spre trecut

Şi singura ei ţintă e speranţa

Ce naşte un nou cosmos-început

În care alte legi se desfăşoară,

Alt vis se împlineşte neînceput

Şi totul E, nu creşte, nu descreşte

Şi nu există viitor şi nici trecut.