luni, 15 februarie 2010

CONTORSIONISTA VISATOARE

Serpuiesc in adancul meu. Eu.
Ma-ncolacesc si ma desfac din nou.
Ma zbat, ma intorc, ma inalt si cad. Iar.
Nu vad gura fantanii care sunt. Eu.
Nu vad decat reflexia lunii. In mine.
Ochiul intors inauntru nu clipeste. Nu stie.
Trebuie sa-mi musc coada si sa ma inghit
Pana ma intorc pe dos.
Si atunci toata frumusetea lumii
O sa se oglindeasca pe mine.
Voi fi doar luciul apei in care
Se reflecta intreaga lume.
Voi fi intreaga lume,
Daca ma intorc pe dos.

miercuri, 10 februarie 2010

la miezul noptii



Imi iubesc viata. Asa cum e. Esenta ei.
Mi-o amintesc mereu. Continuu.
Cand e vant rece pe obraji,
Cand luna aburita sta sa se umple,
Cand Papi ma alearga peste pietre si nu latra,
Cand ceilalti dorm si eu veghez.

Sunt sigura ca nu contribui la evolutie.

Nu sunt sigura.

Ce-i aia evolutie?

E echilibru in miscare. E vibratia pietrei.
E miscarea in echilibru? E impietrirea vibratiei?

E bine.

Bau! (in 2004)

Bau!
Nu te-ai speriat. Nu erai aici.
Lipsa ta era atat de prezenta
Incat am confundat-o cu tine.
Cand ai sa vii o sa te confund cu lipsa ta
Sau poate nu -
Poate o sa-mi lipseasca lipsa.

Ce zici de asta?

Ar trebui sa te superi
Dar iar am uitat ca nu esti aici
Deci n-ai cum sa-mi raspunzi.
Lipsa ta tace in locul tau.
Ai lasat-o sa raspunda in locul tau.
Nu, n-ai lasat-o,
Dar nici n-ai venit.

Bau!

Unde esti?
In curand uitarea o sa ia locul lipsei.
Na! Sa vezi si tu cum e!

MA VEZI?

Umblu tarandu-mi ranile la vedere:
Mari, sangerande, mici, transparente sau grele;
Ude, albastre, 'nchegate, adanci-
Atarna de mine bucati mari de stanci.

Si nimeni nu vede?!

Prin multime strabat.
Sunt un atelaj stramb si ciudat.

"Ma vezi? Tu! Ma vezi?"
"Da! Te-am vazut!Ce esti?
Un pictor cu tablouri de gat?
O opera de arta in miscare?"

"Nu! Viata pe doua picioare!
Abia ma mai car.
Am slabit si ma doare."

"A! Nu esti viata. Esti imbatranire!"
"Taci pana nu-mi ies din fire!"